LEGE   Nr. 6 din 10 ianuarie 1995

privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi a protocolului anexat, semnate la Varşovia la 23 iunie 1994

 

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 7 din 17 ianuarie 1995

 

 

arlamentul României adoptă prezenta lege.

 

 

ARTICOL UNIC

Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi protocolul anexat, semnate la Varşovia la 23 iunie 1994.

 

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 decembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ADRIAN NĂSTASE

 

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 28 decembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

 

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

 

 

Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone,

dorind să promoveze şi să întărească relaţiile lor economice,

au convenit după cum urmează:

 

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezentul acord se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezentul acord se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital în numele unui stat contractant, al autorităţilor sale locale ori al unităţilor administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

    3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezentul acord sunt îndeosebi:

    a) În România:

    (i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

    (ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

    (iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

    (iv) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

    (v) impozitul pe dividende, (denumite în continuare impozit român).

    b) În Polonia:

    (i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

    (ii) impozitul pe venitul corporaţiilor, (denumite în continuare impozit polonez).

    4. Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestui acord, în plus, sau în locul impozitelor existente. La sfârşitul fiecărui an, autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra modificărilor care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia, în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi subsolul acestor ape;

    b) termenul Polonia, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Polone, inclusiv orice zonă dincolo de apele sale teritoriale, asupra căreia, în conformitate cu legislaţia Poloniei şi cu legislaţia internaţională, Polonia îşi poate exercita drepturile sale suverane în legătură cu fundul mării, subsolul şi resursele sale naturale;

    c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Polonia, după cum cere contextul;

    d) termenul naţional înseamnă toate persoanele fizice având cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice, asocierile de persoane şi asociaţiile având statutul, în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

    h) expresia bază fixă înseamnă un loc permanent în care sunt exercitate activităţi profesionale;

    i) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, vapor, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

    j) expresia autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    (ii) în cazul Poloniei, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea acestui acord de un stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat contractant cu privire la impozitele la care prezentul acord se aplică.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentului acord, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, este supusă impunerii ca urmare a domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară; dar această expresie nu include o persoană care este supusă impunerii în acel stat contractant numai pentru faptul că realizează venituri sau câştiguri din capital din surse aflate în acel stat contractant.

    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1 al acestui articol, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:

    a) această persoană va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa;

    b) dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, această persoană va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    c) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    d) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

    e) dacă statutul de rezident nu poate fi determinat conform subparagrafelor a) - d), autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care se află locul conducerii sale efective. În cazul dubiilor de interpretare, autorităţile competente ale statelor contractante vor soluţiona problema de comun acord.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care este desfăşurată în întregime sau în parte activitatea unei întreprinderi.

    2. Expresia sediu permanent va include îndeosebi:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea, un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalaţie, sau activităţi de supraveghere sau consultanţă desfăşurate în legătură cu acestea, dar numai când un asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 9 (nouă) luni.

    4. Independent de prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

    a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scop de reclamă, furnizare de informaţii, cercetare ştiinţifică sau activităţi similare, care au caracter pregătitor sau auxiliar pentru întreprindere;

    f) vânzarea de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţie temporară ocazională, după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, când o persoană, alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere va fi considerată că are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, dacă această persoană are, şi exercită în mod obişnuit în acel stat contractant, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cumpărarea de produse sau mărfuri.

    6. O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care desfăşoară activitate de afaceri în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia va include în orice caz toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, clădiri, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale acestui articol se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al acestui articol, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile acestui sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Totuşi aceste deduceri vor fi aplicabile conform prevederilor specifice ale legislaţiei fiscale a statului contractant în care este situat sediul permanent.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi totuşi aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transporturi internaţionale

    1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Profiturile obţinute din exploatarea vapoarelor angajate în transportul pe căi navigabile interioare vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval sau a unei întreprinderi de transport pe căi navigabile interioare este situat la bordul unei nave sau vapor, atunci acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau vaporului sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vaporul.

    4. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzător.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat contractant şi impune în mod corespunzător profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impunerii în acel celălalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat contractant va modifica corespunzător suma impozitului stabilit acolo asupra acelor profituri. La determinarea unei astfel se modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unei persoane rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

    a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât o asociaţie de persoane) care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

    b) 15% din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

    Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15 ale acestui acord, după caz.

    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă situate în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Totuşi dobânzile la care se referă paragraful 1 al acestui articol pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi realizate de guvernul celuilalt stat contractant, inclusiv autorităţile locale şi unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia, de banca centrală sau orice instituţii financiare controlate de acel guvern, sau dobânzile realizate la creditele garantate de acel guvern vor fi scutite de impozit în primul stat contractant menţionat.

    4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau un drept de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din efecte publice, obligaţiuni sau titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanţă. Penalităţile pentru plată cu întârziere nu vor fi considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    <span style="font-size: 11