DECRET nr. 389
din 27 octombrie 1977
pentru ratificarea unor tratate internationale
CONVENTIE
intre Republica Socialista Romania si Regatul Danemarca privind
evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si avere
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta conventie se aplica persoanelor care sint rezidente ale unuia sau
ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta conventie se aplica impozitelor pe venit si pe avere stabilite in
numele fiecarui stat contractant sau al subdiviziunilor administrative ori al
autoritatilor locale ale acestora, indiferent de modul cum sint percepute.
2. Sint considerate ca impozite pe venit si pe avere impozitele percepute pe
venitul total, pe averea totala sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv
impozitele pe cistigurile provenind din instrainarea bunurilor mobile sau
imobile, precum si impozitele asupra cresterii valorii averii.
3. Impozitele care cad sub incidenta prezentei conventii sint urmatoarele:
a) In ceea ce priveste Romania:
- impozitul pe veniturile din salarii, din lucrari de litere, arta si
stiinta, din colaborari la publicatii sau la spectacole, din expertize si din
alte surse asemanatoare;
- impozitul pe veniturile realizate din Romania de persoanele fizice si
juridice nerezidente;
- impozitul pe beneficiile societatilor mixte constituite in Romania, cu
participare romana si straina;
- impozitul pe veniturile din activitati lucrative (meserii, profesii
libere), precum si din intreprinderi, altele decit cele de stat;
- impozitul pe veniturile din inchirieri de cladiri si terenuri;
- impozitul pe veniturile realizate din activitati agricole (mai jos denumite
impozit roman).
b) In ceea ce priveste Danemarca:
1. impozitul pe venit perceput la nivel de stat (indkomstskat tentil staten);
2. impozitul municipal pe venit (den kommunale indkomstskat);
3. impozitul pe venit catre municipalitatile din judet (den amtskommunale
indkomstskat);
4. contributiile pentru pensii de batrinete (folkepension-sbidragene);
5. impozitul marinarilor (somandsskatten);
6. impozitul special pe venit (den saerlige indkomstskat);
7. impozitul pentru biserica (kirkeskatten);
8. impozitul asupra dividendelor (udbytteskatten);
9. contributia "per diem" la fondul pentru cazuri de imbolnavire (bidrag til
dagpengefonden) si
10. impozitul pe capital perceput la nivel de stat (formueskatten til
staten); (mai jos denumite impozit danez).
4. Conventia se va aplica, de asemenea, impozitelor de natura identica sau
analoaga care se vor adauga ulterior celor existente sau care le vor inlocui.
Autoritatile competente ale statelor contractante isi vor comunica reciproc,
la finele fiecarui an, modificarile importante aduse legislatiei fiscale
respective.
ART. 3
Definitii generale
1. In sensul prezentei conventii, in masura in care contextul nu cere o
interpretare diferita:
a) termenul Romania inseamna teritoriul Republicii Socialiste Romania, fundul
marii si subsolul ariilor submarine situate in afara apelor teritoriale asupra
carora Romania exercita drepturi suverane in conformitate cu dreptul
international si cu propria sa legislatie cu privire la explorarea si
exploatarea resurselor naturale ale unor astfel de arii;
b) termenul Danemarca indica Regatul Danemarca, inclusiv orice arie inauntrul
careia, in conformitate cu legislatia Danemarcei si in conformitate cu dreptul
international, Danemarca poate exercita drepturi suverane cu privire la
explorarea si exploatarea resurselor naturale ale platformei continentale.
Termenul nu cuprinde insulele Faeroe si Groenlanda;
c) expresiile un stat contractant si celalalt stat contractant indica, dupa
cum cere contextul, Romania sau Danemarca;
d) termenul persoana cuprinde o persoana fizica, o societate si orice alta
grupare de persoane;
e) termenul societate indica orice persoana juridica, inclusiv o societate
mixta constituita in conformitate cu prevederile legislatiei romane sau oricare
entitate considerata ca persoana juridica in vederea impozitarii;
f) expresiile intreprindere a unui stat contractant si intreprindere a
celuilalt stat contractant indica, dupa caz, o intreprindere exploatata de un
rezident al unui stat contractant sau o intreprindere exploatata de un rezident
al celuilalt stat contractant;
g) expresia autoritate competenta indica:
1) in cazul Romaniei, ministrul finantelor sau reprezentantul sau autorizat
legal;
2) in cazul Danemarcei ministrul veniturilor interne, taxelor vamale si al
impozitelor indirecte sau reprezentantul sau autorizat;
h) termenul nationali inseamna toate persoanele fizice care au cetatenia unui
stat contractant si toate persoanele juridice sau alte entitati create in
conformitate cu legislatia in vigoare intr-un stat contractant;
i) termenul trafic international inseamna orice transport facut de catre o
nava, aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de catre o
intreprindere care are locul conducerii efective intr-unul dintre statele
contractante, cu exceptia cazului cind un atare transport este efectuat numai
intre doua locuri situate in celalalt stat contractant.
2. Pentru aplicarea conventiei de catre un stat contractant, orice expresie
care nu este altfel definita are sensul ce i se atribuie de catre legislatia
statului mentionat guvernind impozitele care fac obiectul conventiei numai daca
contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. In sensul prezentei conventii, expresia rezident al unui stat contractant
desemneaza orice persoana care, in virtutea prevederilor legale ale acelui
stat, este subiect de impunere in acel stat datorita domiciliului sau,
rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricarui alt criteriu de
natura analoaga. Termenul nu cuprinde insa nici o persoana care este supusa
impozitului in acel stat contractant numai datorita venitului pe care il
realizeaza din surse sau capital situate in acel stat.
2. Cind, conform dispozitiilor paragrafului 1, o persoana fizica este
considerata rezidenta in ambele state contractante, atunci acest caz se rezolva
dupa regulile ce urmeaza:
a) persoana va fi considerata rezidenta a statului in care dispune de o
locuinta permanenta la dispozitia sa. Daca dispune de o locuinta permanenta in
fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerata ca rezidenta a
statului contractant cu care legaturile sale personale si economice sint cele
mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) daca statul contractant in care aceasta persoana are centrul intereselor
sale vitale nu poate fi determinat sau daca aceasta persoana nu are o locuinta
permanenta la dispozitia sa in nici unul dintre statele contractante, atunci
este considerata ca rezidenta a statului contractant in care locuieste in mod
obisnuit;
c) daca aceasta persoana locuieste in mod obisnuit in fiecare dintre statele
contractante sau daca nu locuieste in mod obisnuit in nici unul dintre ele, ea
va fi considerata ca rezidenta a statului contractant al carui national este;
d) daca aceasta persoana este un national al ambelor state contractante sau
al nici unuia dintre ele, autoritatile competente ale statelor contractante
transeaza problema de comun acord.
3. Cind, dupa dispozitiile paragrafului 1, o persoana, alta decit o persoana
fizica, este socotita ca rezidenta a fiecaruia dintre statele contractante, ea
este considerata ca rezidenta a statului in care este situat sediul conducerii
sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. In sensul prezentei conventii, expresia sediu permanent indica o
instalatie fixa de afaceri in care intreprinderea exercitata in total sau in
parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde indeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put petrolifer, o cariera sau orice alt loc de extractie a
resurselor naturale;
g) un santier de constructie sau de montaj a carui durata depaseste 12 luni.
3. Nu se considera sediu permanent:
a) folosirea de instalatii in scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau
livrarii produselor sau marfurilor apartinind intreprinderii;
b) mentinerea unui stoc de produse sau marfuri apartinind intreprinderii in
scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrarii;
c) mentinerea unui stoc de produse sau marfuri apartinind intreprinderii
numai in scopul de a fi prelucrate de catre o alta intreprindere;
d) produsele sau marfurile, apartinind intreprinderii, expuse in cadrul unui
tirg sau expozitii temporare ocazionale, care sint vindute dupa inchiderea
acelui tirg sau expozitii;
e) mentinerea unui loc stabil de afaceri in scopul exclusiv de a cumpara
produse sau marfuri ori de a stringe informatii pentru intreprindere;
f) mentinerea unui loc stabil de afaceri in scopul exclusiv de a face
reclama, de a furniza informatii, pentru cercetari stiintifice sau activitati
analoage, care au caracter preparator sau auxiliar, pentru intreprindere.
4. O persoana - alta decit un agent cu statut independent in sensul
paragrafului 5 - activind intr-unul dintre statele contractante in numele unei
intreprinderi din celalalt stat contractant se considera sediu permanent in
primul stat contractant, daca dispune de puteri pe care le exercita in mod
obisnuit in acest stat, care ii permit sa incheie contracte in numele
intreprinderii, in afara de cazul cind activitatea acestei persoane este
limitata la cumpararea de produse sau marfuri pentru intreprindere.
5. Nu se considera ca o intreprindere a unui stat contractant are un sediu
permanent in celalalt stat contractant numai prin faptul ca acesta isi exercita
activitatea in acest celalalt stat contractant prin intermediul unui curier
(broker), a unui comisionar general sau a oricarui alt intermediar cu statut
independent, cu conditia ca aceste persoane sa actioneze in cadrul activitatii
lor obisnuite.
6. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controleaza sau
este controlata de catre o societate rezidenta a celuilalt stat contractant sau
care exercita activitatea in acel celalalt stat contractant (printr-un sediu
permanent sau in alt mod) nu este prin el insusi suficient pentru a face din
oricare dintre aceste societati un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Venitul provenind din bunuri imobile, inclusiv cele din exploatari
agricole sau forestiere, este impozabil in statul contractant in care aceste
bunuri sint situate.
2. Expresia bunuri imobile se defineste in conformitate cu legislatia
statului contractant in care bunurile mentionate sint situate. Expresia va
cuprinde, in orice caz, toate accesoriile, inventarul viu si mort al
exploatarilor agricole si forestiere, drepturile asupra carora se aplica
dreptul comun cu privire la proprietatea funciara, uzufructul bunurilor imobile
si drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea
exploatarii zacamintelor minerale, izvoarelor si a altor bogatii naturale ale
solului; navele si aeronavele nu sint considerate ca bunuri imobile.
3. Dispozitiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obtinute din exploatarea
directa, din inchirierea sau din folosirea in orice alta forma a proprietatii
imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 si 3 se aplica, de asemenea, veniturilor
provenind din bunuri imobile ale unei intreprinderi si veniturilor din bunuri
imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.
ART. 7
Beneficiile intreprinderilor
1. Beneficiile unei intreprinderi a unui stat contractant sint impozabile
numai in acest stat, in afara de cazul cind intreprinderea exercita activitatea
sa in celalalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat in acel stat.
Daca intreprinderea exercita activitatea sa in acest mod, printr-un sediu
permanent, beneficiile intreprinderii pot fi impuse in celalalt stat, dar numai
in masura in care acestea sint atribuibile acelui sediu permanent.
2. Cu exceptia prevederilor paragrafului 3, cind o intreprindere a unui stat
contractant exercita activitatea sa si in celalalt stat contractant printr-un
sediu permanent situat in acel stat, se atribuie in fiecare stat contractant,
acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza daca ar fi
constituit o intreprindere distincta si separata exercitind activitati identice
sau analoage in conditii identice sau analoage si tratind cu toata independenta
cu intreprinderea al carui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sint admise ca deduceri
cheltuielile facute pentru scopurile urmarite de acest sediu permanent,
inclusiv cheltuielile de conducere si cheltuielile generale de administrare,
indiferent de faptul ca s-au efectuat in statul contractant in care se afla
sediul permanent sau in alta parte.
4. In masura in care intr-un stat contractant se obisnuieste ca beneficiile
unui sediu permanent sa fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale
ale intreprinderii intre diversele ei parti componente, nici o dispozitie a
paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant de a determina beneficiile
impozabile in conformitate cu repartitia uzuala; metoda de repartizare adoptata
trebuie, in orice caz, sa fie - ca rezultat - in concordanta cu principiile
cuprinse in prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru
faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau marfuri pentru
intreprindere.
6. In vederea aplicarii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile
atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate in fiecare an prin aceeasi
metoda, in afara de cazul cind exista motive suficiente si valabile de a
proceda altfel.
7. Cand beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat in alte
articole ale prezentei conventii, dispozitiile acelor articole nu sint afectate
de dispozitiile prezentului articol.
