CODUL CIVIL

 

   Codul Civil a fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 şi pus în aplicare la 1 decembrie 1865.

 

    TITLUL PRELIMINAR

    DESPRE EFECTELE ŞI APLICAREA LEGILOR ÎN GENERE

 

    ART. 1

    Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva.

    ART. 2

    (Abrogat prin art. 183 al Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementările raporturilor de drept internaţional privat, publicat în Monitorul Oficial nr. 245/1 octombrie 1992)

    ART. 3

    Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt ca legea nu prevede, sau ca este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.

    ART. 4

    Este oprit judecătorului de a se pronunţa, în hotărârile ce da, prin cale de dispoziţii generale şi reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse.

    ART. 5

    Nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare*), la legile care interesează ordinea publica şi bunele moravuri.

 

 

 

CARTEA II

    DESPRE BUNURI ŞI DESPRE OSEBITELE MODIFICĂRI ALE PROPRIETĂŢII

 

    Titlul I

    DESPRE DISTINCTIUNEA BUNURILOR

 

    ART. 461

    Toate bunurile sunt mobile sau imobile.

 

    CAP. 1

    Despre imobile

 

    ART. 462

    Bunurile sunt imobile sau prin natura lor, sau prin destinaţia lor, sau prin obiectul la care ele se aplică.

    ART. 463

    Fondurile de pământ şi clădirile sunt imobile prin natura lor.

    ART. 464

    Morile de vânt, sau de apa, aşezate pe stâlpi, sunt imobile prin natura lor.

    ART. 465

    Recoltele care încă se ţin de rădăcini, şi fructele de pe arbori, neculese, încă, sunt asemenea imobile.

    Îndată ce recoltele se vor tăia şi fructele se vor culege, sunt mobile.

    ART. 466

    Arborii ce se taie devin mobile.

    ART. 467

    Animalele ce proprietarul fondului da arendaşului pentru cultura, sunt imobile pe cat timp li se păstrează destinaţia lor.

    ART. 468

    Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul şi exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaţie.

    Astfel sunt imobile prin destinaţie, când ele s-au pus de proprietar pentru serviciul şi exploatarea fondului:

    - animalele afectate la cultura;

    - instrumente aratoare;

    - seminţele date arendaşilor sau colonilor partiari*);

    - porumbii din porumbarie;

    - lapinii**) ţinuţi pe lângă casa;

    - stupii cu roi;

    - peştele din iaz (heleşteie);

    - teascurile, clădirile, alambicurile, cazile şi vasele;

    - instrumentele necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de hârtie şi altor uzine;

    - paiele şi gunoaiele.

    Mai sunt imobile prin destinaţie toate efectele mobiliare***) ce proprietarul a aşezat către fond în perpetuu.

-----------------

    *) Dijmasi.

    **) Iepuri de casa.

    ***) Lucruri mobile.

 

    ART. 469

    Proprietarul se presupune ca a aşezat către fond în perpetuu efecte mobiliare*), când acestea sunt întărite cu gips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fără a se strica sau deteriora partea fondului către care sunt aşezate.

    Oglinzile unui apartament se presupun aşezate în perpetuu, când parchetul pe care ele stau este una cu boaseria**) camerei.

    Aceasta se aplică şi la tablouri şi alte ornamente.

    Statuile sunt imobile când ele sunt aşezate inadins, chiar când ele s-ar putea scoate fără fractura sau deteriorare.

-------------------

    *) Lucruri mobile.

    **) Lemnaria care îmbracă pereţii interiori ai unei încăperi.

 

    ART. 470

    Urloaiele sau ţevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pământ, sau la vreo casa, sunt imobile şi fac parte din proprietăţile la care servesc.

    ART. 471

    Sunt imobile prin obiectul la care se aplică: uzufructul lucrurilor imobile, servituţile, acţiunile care tind a revendica un imobil.

 

    CAP. 2

    Despre mobile

 

    ART. 472

    Bunurile sunt mobile prin natura lor, sau prin determinarea legii.

    ART. 473

    Sunt mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât acele care se mişca de sine precum sunt animalele, precum şi cele care nu se pot strămută din loc decât prin o putere străină, precum sunt lucrurile neinsufletite.

    ART. 474

    Sunt mobile prin determinarea legii, obligaţiile şi acţiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare*), acţiunile sau interesele în companii de finanţe, de comerţ sau de industrie, chiar şi când capitalul acestor companii constă în imobile.

    Aceste acţiuni sau interese se socot ca mobile numai în privinţa fiecărui din asociaţi şi pe cat ţine asociaţia.

    Sunt asemenea mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viaţa asupra statului sau asupra particularilor.

---------------

    *) Lucruri mobile.

 

    CAP. 3

    Despre bunuri în raportul lor cu cei ce le posedă

 

    ART. 475

    Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi.

    Bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şi formele prescrise anume pentru ele.

-----------------

    1. A se vedea art. 135 din Constituţia României

    2. A se vedea, de asemenea:

    - Legea nr. 15 din 8 august 1990 cu privire la reorganizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale, publicata în Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990 (art. 5, 20, 25-32, 53);

    - Legea nr. 18 din 19 februarie 1991, publicata în Monitorul Oficial nr. 37 din 20 februarie 1991 - Legea fondului funciar (art. 4 şi 5);

    - Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, publicata în Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991 (art. 10-20);

    - Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996;

    - Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare (art. 35);

    - Codul aerian - Decretul nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30 decembrie 1953, cu modificările ulterioare (art. 9 alin. 3 şi 4);

    - Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe publica în Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996;

    - Legea nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor publicata în Monitorul Oficial nr. 74 din 11 aprilie 1996;

 

    ART. 476

    Drumurile mari, drumurile mici şi uliţele care sunt în sarcina statului, fluviile şi râurile navigabile sau plutitoare, ţărmurile, adăugirile către mal şi locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele şi îndeobşte toate părţile din pământul României, care nu sunt proprietate particulară, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public.

-----------------

    A se vedea:

    - Art. 135 din Constituţia României;

    - Legea nr. 18 din 19 februarie 1991, Legea fondului funciar, publicata în Monitorul Oficial nr. 37 din 20 februarie 1991 (art. 4 şi 5).

 

    ART. 477

    Toate averile vacante şi fără stăpâni, precum şi ale persoanelor care mor fără moştenitori, sau ale căror moşteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public.

------------------

    A se vedea:

    - Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moştenitori sau fără stăpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare - Buletinul Oficial nr. 81 din 27 iulie 1951 (art. 1 lit. d) şi Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 1529 din 2 aprilie 1963;

    - Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale - publicata în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.

 

    ART. 478

    Porţile, zidurile, şanţurile, întăriturile pieţelor de război şi ale fortaretelor fac şi ele parte din domeniul public.

    Aceste lucruri reintra în comerţ când nu mai servesc la uzul public.

    ART. 479

    Poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosinţa, sau numai servitute.

---------------

    1. Dreptul de folosinţa prevăzut de text se referă la uzufruct, uz, abitaţie.

    A se vedea şi:

    - Legea nr. 15/1990 cu privire la reorganizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale, publicata în Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990

    - Legea nr. 50 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, din 29 iulie 1991, publicata în Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991, art. 10-20.

    2. A se vedea şi art. 135 alin. 5 din Constituţia României.

 

    Titlul II

    DESPRE PROPRIETATE

 

    ART. 480

    Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

-----------------

    1. Potrivit art. 135 al Constituţiei României din anul 1991, proprietatea este publica sau privată (alin. 2).

    Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate (alin. 5).

    Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă (alin. 6).

    2. Cu privire la regimul juridic al unor bunuri din domeniul public al statului prevăzute în art. 135 din Constituţie, a se vedea şi:

    - Codul silvic - Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996 - publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din 8 mai 1996;

    - Legea nr. 4/1972 privind gospodărirea pădurilor aflate în administrarea directa a comunelor - Buletinul Oficial nr. 42 din 24 aprilie 1972;

    - Legea nr. 8/1974 a apelor - Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie 1974, cu modificările ulterioare;

    - Legea nr. 13/1974 a drumurilor - Buletinul Oficial nr. 107 din 31 iulie 1974, cu modificările ulterioare;

    - Legea nr. 12/1974 privind piscicultura şi pescuitul - Buletinul Oficial nr. 106 din 30 iulie 1974;

    - Legea nr. 26/1976 privind economia vânatului şi vânătoarea - Buletinul Oficial nr. 99 din 12 noiembrie 1976.

    3. A se vedea, de asemenea Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale şi al zonei contigue, Monitorul Oficial nr. 99 din 9 august 1990.

 

    ART. 481

    Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

---------------

    A se vedea art. 41 al Constituţiei României.

 

    ART. 482

    Proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeşte: drept de accesiune.

 

    CAP. 1

    Despre dreptul de accesiune asupra celor produse de lucru

 

    ART. 483

    Fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor (prăsilă), se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune.

    ART. 484

    Fructele produse de vreun lucru nu se cuvin proprietarului, decât cu îndatorire din parte-i de a plati semănăturile, araturile şi munca pusa de alţii.

    ART. 485

    Posesorul nu câştigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună-credinţă; la cazul contrariu, el este dator de a înapoia productele, împreună cu lucrul, proprietarului care-l revendică.

    ART. 486

    Posesorul este de bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute.

    ART. 487

    El încetează de a fi cu bună-credinţă din momentul când aceste viciuri ii sunt cunoscute.

 

    CAP. 2

    Despre dreptul de accesiune asupra celor unite şi încorporate cu lucrul

 

    ART. 488

    Tot ce se uneste şi se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos.

 

    Secţiunea I

    Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile imobile

    ART. 489

    Proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi a subfetei lui.

---------------

    Potrivit art. 135 alin. 4 al Constituţiei României din 1991, bogăţiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

 

    ART. 490

    Proprietarul poate face asupra pământului toate plantaţiile şi clădirile ce găseşte de cuviinţă, afara de excepţiile statornicite la capul*) care tratează despre servituţi.

-------------

    *) Trimiterea se referă la titlul IV "Despre servituţi".

 

    ART. 491

    Proprietarul poate face sub fata pământului toate construcţiile şi săpăturile ce găseşte de cuviinţă, şi trage din ele toate foloasele ce acestea ar produce, afara de modificările prescrise de legi şi regulamente privitoare la mine, precum şi de legile şi regulamentele poliţieneşti.

----------------

    1. A se vedea nota de la art. 489.

    2. Termenii "legile şi regulamentele poliţieneşti" trebuie intelesi în sensul de reglementările administrative în materie.

 

    ART. 492

    Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi ca sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra.

    ART. 493

    Proprietarul pământului care a făcut construcţii, plantaţii şi lucrări cu materiale străine, este dator sa plătească valoarea materialelor. El mai poate fi osandit, după împrejurări, pentru o asemenea urmare şi la plata de daune-interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept a le ridica.

    ART. 494

    Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o ă treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice.

    Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

    Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plati valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca sa se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin afacerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o ă treia persoana de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plati o sumă de bani egala cu aceea a creşterii valorii fondului.

    ART. 495

    Creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimtite la malurile fluviului şi ale râurilor se numeşte aluviune. Aluviunea este în folosul proprietarului riveran, când e vorba de un fluviu sau rau navigabil, plutitor sau neplutitor, cu îndatorire însă pentru proprietar de a lăsa, pe pământul sau, drumul trebuitor pentru conducerea vaselor.

---------------

    A se vedea şi Legea nr. 8/1974 a apelor - Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie 1974, cu modificările ulterioare, precum şi nota nr. 2 de la art. 480.

 

    ART. 496

<font face="Times New Roman