Avocatul meu - Avocat Timisoara Avocati Afaceri infiintari SRL infiintare firme faliment datorii proces divort

CODUL CIVIL

Codul Civil a fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 şi pus în aplicare la 1 decembrie 1865.

TITLUL PRELIMINAR

DESPRE EFECTELE ŞI APLICAREA LEGILOR ÎN GENERE

ART. 1

Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva.

ART. 2

(Abrogat prin art. 183 al Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementările raporturilor de drept internaţional privat, publicat în Monitorul Oficial nr. 245/1 octombrie 1992)

ART. 3

Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt ca legea nu prevede, sau ca este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.

ART. 4

Este oprit judecătorului de a se pronunţa, în hotărârile ce da, prin cale de dispoziţii generale şi reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse.

ART. 5

Nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare*), la legile care interesează ordinea publica şi bunele moravuri.

------------------

*) Acte juridice unilaterale.

CARTEA I

DESPRE PERSOANE

Titlul I

DESPRE DREPTURILE CIVILE ŞI DESPRE NATURALIZARE

CAP. 1

Despre bucurarea de drepturile civile şi despre naturalizare

ART. 6-16

(Abrogate prin art. 54 al Legii din 24.II.1924 privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române).

CAP. 2

Despre pierderea drepturilor civile prin pierderea calităţii de român

ART. 17-20

(Abrogate prin art. 54 al Legii din 24.II.1924 privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române).

Titlul II

DESPRE ACTELE STĂRII CIVILE

ART. 21-86

(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928 privitoare la actele stării civile).

Titlul III

DESPRE DOMICILIU

ART. 87-97

(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

Titlul IV

DESPRE ABSENŢI, ADICĂ CEI CARE LIPSESC DE LA LOCUL LOR

CAP. 1

Despre absenta prezumată

ART. 98-100

(Abrogate implicit prin Legea nr. 173 din 4.III.1941 pentru declararea morţii prezumate a celor dispăruţi, şi, în mod expres, prin Decretul nr. 339 din 23.XI.1948 privitor la declararea morţii prezumate a celor dispăruţi cu ocazia războiului, în afara zonei interioare).

CAP. 2

Despre declararea absenţei

ART. 101-105

CAP. 3

Despre efectele absenţei

ART. 106-123

CAP. 4

Despre privegherea copiilor minori ai tatălui care a dispărut

ART. 124-126

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

Titlul V

DESPRE CĂSĂTORIE

CAP. 1

Despre însuşirile şi condiţiile necesare spre a se putea săvârşi căsătoria

ART. 127-133

(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954, pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 134

(Abrogat expres prin Decretul-Lege privind abrogarea unor acte normative nr. 9/1989, publicat în Monitorul Oficial nr. 9 din 31.XII.1989).

ART. 135-138

(Abrogate prin Legea din 15.III.1906).

ART. 139

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 140

(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).

ART. 141

(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 142

(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).

ART. 143-150

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

CAP. 2

Despre formalităţile relative la celebrarea căsătoriei

ART. 151-152

(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928 privitoare la actele stării civile).

CAP. 3

Despre opoziţii la căsătorie

ART. 153-161

(Abrogate prin art. 124 al Legii din 25.II.1928).

CAP. 4

Despre cereri de nulitate a căsătoriei

ART. 162-184

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CAP. 5

Despre obligaţiile ce izvorăsc din căsătorie

ART. 185-193

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.II.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CAP. 6

Despre drepturile şi datoriile respective ale soţilor

ART. 194-196

(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 197-208

(Abrogate prin Legea nr. 96 din 20.IV.1932 privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii maritate).

CAP. 7

Despre desfacerea căsătoriei

ART. 209

(Abrogat prin art. 49 al decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CAP. 8

Despre a doua căsătorie

ART. 210

(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

Titlul VI

DESPRE DESPĂRŢENIE

CAP. 1

Despre cauzele desparteniei

ART. 211-213

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 214

(Abrogat implicit prin Legea nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă - drept urmare a abrogării exprese a art. 254-276 din Codul civil - şi abrogat expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 215

(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CAP. 2

Despre despărţenie pentru cauza determinată

ART. 216-233

(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judecăţilor).

ART. 234

(Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948).

ART. 235-240

(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judecăţilor).

ART. 241-242

(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).

ART. 243-245

(Abrogate prin art. 78 al Legii nr. 394 din 23.VI.1943 pentru accelerarea judecăţilor).

ART. 246-248

(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).

ART. 249-250

(Abrogate implicit prin Legea nr. 18 din 12.II.1948, pentru modificarea Codului de procedura civilă - drept urmare a modificării art. 613 Cod procedura civilă - şi abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 251-253

(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).

CAP. 3

Despre despartenia prin consimţământul mutual

ART. 254-267

(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).

ART. 268

(Abrogat implicit prin Legea din 29.X.1877 asupra atribuţiilor ministerului public şi expres prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).

ART. 269-270

(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).

ART. 271-272

(Abrogate implicit prin Legea din 29.X.1877 asupra atribuţiilor ministerului public şi expres prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).

ART. 273-276

(Abrogate prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).

CAP. 4

Despre efectele desparteniei

ART. 277

(Abrogat prin Legea nr. 249 din 4.VI.1945 pentru abrogarea art. 277 Cod civil).

ART. 278

(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 279

(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).

ART. 280-284

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 285

(Abrogat prin art. VI al Legii nr. 18 din 12.II.1948 pentru modificarea Codului de procedura civilă).

Titlul VII

DESPRE PATERNITATE ŞI DESPRE FILIATIUNI

CAP. 1

Despre filiatiunea copiilor legitimi născuţi sau conceputi în căsătorie

ART. 286-291

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CAP. 2

Despre dovedirea filiatiunii copiilor legitimi

ART. 292-303

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CAP. 3

Despre copiii naturali

ART. 304-308

(Abrogate prin art. 22 al Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea condiţiei juridice a copilului natural).

Titlul VIII

DESPRE ADOPŢIE

ART. 309-320

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 321-322

(Abrogate prin Legea din 15.III.1906).

ART. 323

(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 privitor la punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

ART. 324

(Abrogat prin Legea din 15.III.1906).

Titlul IX

DESPRE PUTEREA PĂRINTEASCĂ

ART. 325-341

(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

Titlul X

DESPRE MINORITATE, DESPRE TUTELE ŞI DESPRE EMANCIPARE

CAP. 1

Despre minoritate

ART. 342

(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CAP. 2

Despre tutela

ART. 343-420

(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CAP. 3

Despre emancipare

ART. 421-433

(Abrogate prin art. V al Decretului nr. 185 din 30.IV.1949 pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţii privitoare la majorat, la capacitate în materia contractelor de munca şi emancipare).

Titlul XI

DESPRE MAJORITATE, DESPRE INTERDICŢIE ŞI DESPRE CONSILIUL JUDICIAR

CAP. 1

Despre majoritate

ART. 434

(Abrogat prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CAP. 2

Despre interdicţie

ART. 435-457

(Abrogate expres prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CAP. 3

Despre consiliile judiciare

ART. 458-460

(Abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice).

CARTEA II

DESPRE BUNURI ŞI DESPRE OSEBITELE MODIFICĂRI ALE PROPRIETĂŢII

Titlul I

DESPRE DISTINCTIUNEA BUNURILOR

ART. 461

Toate bunurile sunt mobile sau imobile.

CAP. 1

Despre imobile

ART. 462

Bunurile sunt imobile sau prin natura lor, sau prin destinaţia lor, sau prin obiectul la care ele se aplică.

ART. 463

Fondurile de pământ şi clădirile sunt imobile prin natura lor.

ART. 464

Morile de vânt, sau de apa, aşezate pe stâlpi, sunt imobile prin natura lor.

ART. 465

Recoltele care încă se ţin de rădăcini, şi fructele de pe arbori, neculese, încă, sunt asemenea imobile.

Îndată ce recoltele se vor tăia şi fructele se vor culege, sunt mobile.

ART. 466

Arborii ce se taie devin mobile.

ART. 467

Animalele ce proprietarul fondului da arendaşului pentru cultura, sunt imobile pe cat timp li se păstrează destinaţia lor.

ART. 468

Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul şi exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaţie.

Astfel sunt imobile prin destinaţie, când ele s-au pus de proprietar pentru serviciul şi exploatarea fondului:

- animalele afectate la cultura;

- instrumente aratoare;

- seminţele date arendaşilor sau colonilor partiari*);

- porumbii din porumbarie;

- lapinii**) ţinuţi pe lângă casa;

- stupii cu roi;

- peştele din iaz (heleşteie);

- teascurile, clădirile, alambicurile, cazile şi vasele;

- instrumentele necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de hârtie şi altor uzine;

- paiele şi gunoaiele.

Mai sunt imobile prin destinaţie toate efectele mobiliare***) ce proprietarul a aşezat către fond în perpetuu.

-----------------

*) Dijmasi.

**) Iepuri de casa.

***) Lucruri mobile.

ART. 469

Proprietarul se presupune ca a aşezat către fond în perpetuu efecte mobiliare*), când acestea sunt întărite cu gips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fără a se strica sau deteriora partea fondului către care sunt aşezate.

Oglinzile unui apartament se presupun aşezate în perpetuu, când parchetul pe care ele stau este una cu boaseria**) camerei.

Aceasta se aplică şi la tablouri şi alte ornamente.

Statuile sunt imobile când ele sunt aşezate inadins, chiar când ele s-ar putea scoate fără fractura sau deteriorare.

-------------------

*) Lucruri mobile.

**) Lemnaria care îmbracă pereţii interiori ai unei încăperi.

ART. 470

Urloaiele sau ţevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pământ, sau la vreo casa, sunt imobile şi fac parte din proprietăţile la care servesc.

ART. 471

Sunt imobile prin obiectul la care se aplică: uzufructul lucrurilor imobile, servituţile, acţiunile care tind a revendica un imobil.

CAP. 2

Despre mobile

ART. 472

Bunurile sunt mobile prin natura lor, sau prin determinarea legii.

ART. 473

Sunt mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât acele care se mişca de sine precum sunt animalele, precum şi cele care nu se pot strămută din loc decât prin o putere străină, precum sunt lucrurile neinsufletite.

ART. 474

Sunt mobile prin determinarea legii, obligaţiile şi acţiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare*), acţiunile sau interesele în companii de finanţe, de comerţ sau de industrie, chiar şi când capitalul acestor companii constă în imobile.

Aceste acţiuni sau interese se socot ca mobile numai în privinţa fiecărui din asociaţi şi pe cat ţine asociaţia.

Sunt asemenea mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viaţa asupra statului sau asupra particularilor.

---------------

*) Lucruri mobile.

CAP. 3

Despre bunuri în raportul lor cu cei ce le posedă

ART. 475

Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi.

Bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şi formele prescrise anume pentru ele.

-----------------

1. A se vedea art. 135 din Constituţia României

2. A se vedea, de asemenea:

- Legea nr. 15 din 8 august 1990 cu privire la reorganizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale, publicata în Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990 (art. 5, 20, 25-32, 53);

- Legea nr. 18 din 19 februarie 1991, publicata în Monitorul Oficial nr. 37 din 20 februarie 1991 - Legea fondului funciar (art. 4 şi 5);

- Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, publicata în Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991 (art. 10-20);

- Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 18 aprilie 1996;

- Codul familiei - Legea nr. 4/1953, Buletinul Oficial nr. 1 din 4 ianuarie 1954, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare (art. 35);

- Codul aerian - Decretul nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30 decembrie 1953, cu modificările ulterioare (art. 9 alin. 3 şi 4);

- Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe publica în Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996;

- Legea nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor publicata în Monitorul Oficial nr. 74 din 11 aprilie 1996;

ART. 476

Drumurile mari, drumurile mici şi uliţele care sunt în sarcina statului, fluviile şi râurile navigabile sau plutitoare, ţărmurile, adăugirile către mal şi locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele şi îndeobşte toate părţile din pământul României, care nu sunt proprietate particulară, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public.

-----------------

A se vedea:

- Art. 135 din Constituţia României;

- Legea nr. 18 din 19 februarie 1991, Legea fondului funciar, publicata în Monitorul Oficial nr. 37 din 20 februarie 1991 (art. 4 şi 5).

ART. 477

Toate averile vacante şi fără stăpâni, precum şi ale persoanelor care mor fără moştenitori, sau ale căror moşteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public.

------------------

A se vedea:

- Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moştenitori sau fără stăpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare - Buletinul Oficial nr. 81 din 27 iulie 1951 (art. 1 lit. d) şi Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 1529 din 2 aprilie 1963;

- Legea nr. 36 din 12 mai 1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale - publicata în Monitorul Oficial nr. 92 din 16 mai 1995.

ART. 478

Porţile, zidurile, şanţurile, întăriturile pieţelor de război şi ale fortaretelor fac şi ele parte din domeniul public.

Aceste lucruri reintra în comerţ când nu mai servesc la uzul public.

ART. 479

Poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosinţa, sau numai servitute.

---------------

1. Dreptul de folosinţa prevăzut de text se referă la uzufruct, uz, abitaţie.

A se vedea şi:

- Legea nr. 15/1990 cu privire la reorganizarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi societăţi comerciale, publicata în Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990

- Legea nr. 50 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, din 29 iulie 1991, publicata în Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991, art. 10-20.

2. A se vedea şi art. 135 alin. 5 din Constituţia României.

Titlul II

DESPRE PROPRIETATE

ART. 480

Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

-----------------

1. Potrivit art. 135 al Constituţiei României din anul 1991, proprietatea este publica sau privată (alin. 2).

Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate (alin. 5).

Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă (alin. 6).

2. Cu privire la regimul juridic al unor bunuri din domeniul public al statului prevăzute în art. 135 din Constituţie, a se vedea şi:

- Codul silvic - Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996 - publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din 8 mai 1996;

- Legea nr. 4/1972 privind gospodărirea pădurilor aflate în administrarea directa a comunelor - Buletinul Oficial nr. 42 din 24 aprilie 1972;

- Legea nr. 8/1974 a apelor - Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie 1974, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 13/1974 a drumurilor - Buletinul Oficial nr. 107 din 31 iulie 1974, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 12/1974 privind piscicultura şi pescuitul - Buletinul Oficial nr. 106 din 30 iulie 1974;

- Legea nr. 26/1976 privind economia vânatului şi vânătoarea - Buletinul Oficial nr. 99 din 12 noiembrie 1976.

3. A se vedea, de asemenea Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale şi al zonei contigue, Monitorul Oficial nr. 99 din 9 august 1990.

ART. 481

Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

---------------

A se vedea art. 41 al Constituţiei României.

ART. 482

Proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeşte: drept de accesiune.

CAP. 1

Despre dreptul de accesiune asupra celor produse de lucru

ART. 483

Fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor (prăsilă), se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune.

ART. 484

Fructele produse de vreun lucru nu se cuvin proprietarului, decât cu îndatorire din parte-i de a plati semănăturile, araturile şi munca pusa de alţii.

ART. 485

Posesorul nu câştigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună-credinţă; la cazul contrariu, el este dator de a înapoia productele, împreună cu lucrul, proprietarului care-l revendică.

ART. 486

Posesorul este de bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute.

ART. 487

El încetează de a fi cu bună-credinţă din momentul când aceste viciuri ii sunt cunoscute.

CAP. 2

Despre dreptul de accesiune asupra celor unite şi încorporate cu lucrul

ART. 488

Tot ce se uneste şi se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos.

Secţiunea I

Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile imobile

ART. 489

Proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi a subfetei lui.

---------------

Potrivit art. 135 alin. 4 al Constituţiei României din 1991, bogăţiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

ART. 490

Proprietarul poate face asupra pământului toate plantaţiile şi clădirile ce găseşte de cuviinţă, afara de excepţiile statornicite la capul*) care tratează despre servituţi.

-------------

*) Trimiterea se referă la titlul IV "Despre servituţi".

ART. 491

Proprietarul poate face sub fata pământului toate construcţiile şi săpăturile ce găseşte de cuviinţă, şi trage din ele toate foloasele ce acestea ar produce, afara de modificările prescrise de legi şi regulamente privitoare la mine, precum şi de legile şi regulamentele poliţieneşti.

----------------

1. A se vedea nota de la art. 489.

2. Termenii "legile şi regulamentele poliţieneşti" trebuie intelesi în sensul de reglementările administrative în materie.

ART. 492

Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi ca sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra.

ART. 493

Proprietarul pământului care a făcut construcţii, plantaţii şi lucrări cu materiale străine, este dator sa plătească valoarea materialelor. El mai poate fi osandit, după împrejurări, pentru o asemenea urmare şi la plata de daune-interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept a le ridica.

ART. 494

Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o ă treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice.

Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plati valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca sa se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin afacerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o ă treia persoana de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plati o sumă de bani egala cu aceea a creşterii valorii fondului.

ART. 495

Creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimtite la malurile fluviului şi ale râurilor se numeşte aluviune. Aluviunea este în folosul proprietarului riveran, când e vorba de un fluviu sau rau navigabil, plutitor sau neplutitor, cu îndatorire însă pentru proprietar de a lăsa, pe pământul sau, drumul trebuitor pentru conducerea vaselor.

---------------

A se vedea şi Legea nr. 8/1974 a apelor - Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie 1974, cu modificările ulterioare, precum şi nota nr. 2 de la art. 480.

ART. 496

Tot ale proprietarului riveran sunt şi pământurile lăsate de apele curgătoare, când ele se retrag pe nesimtite de la unul din tarmuri şi se îndreaptă către celălalt ţărm; proprietarul ţărmului de unde apa s-a retras profită de aluviune, fără ca proprietarul ţărmului opus sa poată reclama pământul cel pierdut.

Acest drept nu are loc în privirea pământurilor părăsite de apa marii.

--------------

A se vedea nota de la art. 495.

ART. 497

Aluviunea nu are loc în privirea lacurilor, heleşteielor şi a iazurilor; proprietarul lor conserva totdeauna pământul acoperit de apa, când ea este la înălţimea scurgerii heleşteului, iazului, chiar dacă câtimea apei ar scădea în urma; şi viceversa, proprietarul iazului nu câştigă nici un drept asupra pământului riveran ce se acoperă de apa iazului când urmează varsaturi extraordinare.

----------------

A se vedea art. 135 alin. 4 al Constituţiei României, precum şi nota de la art. 495.

ART. 498

Dacă un fluviu sau rau, navigabil sau nu, rupe deodată o parte mare, şi care se poate recunoaşte, de pământ, şi o lipeşte la pământul unui alt proprietar, acea parte rămâne a cui a fost pământul de la care s-a rupt; însă dacă se va reclama în termen de un an.

ART. 499

Insulele şi prundurile, care se formează în albia fluviilor şi a râurilor navigabile sau plutitoare, sunt ale statului, dacă nu i se opune titlu sau prescripţie.

----------------

A se vedea nota de la art. 495.

ART. 500

Insulele şi prundurile, care se formează în râurile nenavigabile şi neplutitoare, sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format; dacă insula formată trece peste jumătatea râului, atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra părţii de insula ce se întinde spre el, pornind de la jumătatea râului.

----------------

A se vedea nota de la art. 495.

ART. 501

Dacă un rau sau un fluviu, formandu-si un braţ nou, taie şi inconjoara pământul unui proprietar riveran şi face prin acest chip o insulă, proprietarul nu pierde pământul ce s-a transformat în insula, chiar dacă el s-a făcut de un fluviu sau de un rau navigabil sau plutitor.

-----------------

A se vedea nota de la art. 495.

ART. 502

Dacă un fluviu sau un rau îşi face un nou curs părăsind vechea sa albie, aceasta albie se împarte între proprietarii marginari.

------------------

A se vedea nota de la art. 495.

ART. 503

Orice animale sau zburătoare sălbatice trec în cuprinsul nostru se fac ale noastre, pe cat timp rămân la noi, afara numai dacă asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau prin artificii.

Secţiunea II

Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile mişcătoare

ART. 504

Dacă două lucruri a doi deosebiţi stăpâni s-au unit împreună încât amândouă formează un singur tot, dar se pot despărţi şi conserva fiecare în parte după despartire, atunci totul format este al proprietarului lucrului care constituie partea principala, rămânând el dator a plati celuilalt proprietar preţul lucrului ce a fost unit cu principalul.

ART. 505

Este principal acela din două lucruri, pentru uzul sau pentru ornamentul, pentru completarea cărui a servit unirea celuilalt lucru.

ART. 506

Când însă lucrul unit este mult mai de preţ decât lucrul principal, şi când el s-a unit fără stirea proprietarului, acesta poate cere despărţirea şi restituirea lucrului unit, chiar dacă ar rezulta din despartire oarecare vătămare lucrului către care el a fost unit.

ART. 507

Dacă din cele două lucruri unite pentru a forma un singur tot, nici unul nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt, atunci acela este considerat ca principal care va fi mai mare în valoare. Dacă valoarea ambelor lucruri ar fi mai tot aceeaşi, atunci lucrul cel mai mare în volum va fi considerat ca principal.

ART. 508

Dacă un mester sau altcineva a întrebuinţat materia care nu era a sa şi a făcut un lucru nou, atunci proprietarul materiei întrebuinţate are dreptul de a reclama lucrul format din ea, plătind preţul muncii, atât când acel obiect ar putea cat şi când el n-ar putea reveni în starea primitivă.

ART. 509

Dacă însă manopera ar fi atât de importanta încât ar întrece cu mult valoarea materiei întrebuinţate, atunci munca lucrătorului va fi considerată ca parte principala şi lucrătorul va avea dreptul de a reţine lucrul format, plătind proprietarului preţul materiei.

ART. 510

Când cineva a întrebuinţat în parte materia care era a sa, şi în parte materia străină, pentru a forma un lucru nou, fără ca nici o parte din materie să-şi fi pierdut cu totul fiinţa, şi dacă acele materii nu se mai pot despărţi fără vătămare sau paguba, atunci lucrul format se cuvine ambilor proprietari, celui dintâi în proporţie cu materia ce era a sa, şi celuilalt în proporţie cu materia sa şi cu preţul muncii sale.

ART. 511

Când un lucru s-a format din amestecarea mai multor materii cu diferiţi stăpâni din care nici una nu poate fi considerată ca materie principala, atunci proprietarul, în nestiinta căruia a urmat amestecarea, poate cere desfacerea lor, dacă ea este cu putinţa a se desface.

Dacă materiile amestecate nu se mai pot despărţi fără vătămare sau paguba, atunci lucrul format se cuvine tuturor stapanilor, fiecărui însă în proporţie cu câtimea, calitatea şi valoarea materiilor lui, întrebuinţate la facerea acelui lucru.

ART. 512

Dacă materia unui din proprietari ar covarsi pe cealaltă materie prin valoare şi cantitate, atunci proprietarul materiei mai cu preţ va putea cere lucrul format prin amestecare, plătind însă celuilalt proprietar preţul materiei sale.

ART. 513

Când lucrul format rămâne comun între proprietarii materiilor din care s-a format, atunci lucrul se va vinde prin licitaţie şi preţul se va împărţi.

ART. 514

În toate cazurile în care proprietarul materiei întrebuinţate fără stirea lui la formarea unui lucru nou este în drept de a reclama lucrul format, el are şi voia de a cere în loc de lucrul format o materie de aceeaşi natură, catime, greutate, mărime şi calitate, sau valoarea aceleiaşi materii.

ART. 515

Vericari*) vor fi întrebuinţat materii străine, fără stirea proprietarului lor, vor putea după împrejurări fi osanditi şi la plata de daune-interese, şi aceasta fără prejudiciul urmărilor prin canal extraordinar**).

-----------------

*) "Vericari", forma arhaica pentru "oricare".

**) Acţiune penală.

ART. 516

Principiile regulilor de mai sus vor servi judecătorilor şi în deciziunea cazurilor analoge cu cele precedente.

Titlul III

DESPRE UZUFRUCT, DESPRE UZ ŞI DESPRE ABITATIUNE

CAP. 1

Despre uzufruct

ART. 517

Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa.

Vezi art. 49-50 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

ART. 518

Uzufructul se stabileşte prin lege sau prin voinţa omului.

--------------

Prin abrogarea art. 285, 338, 684 şi 1242 din Codul civil, au fost desfiinţate drepturile de uzufruct legal statornicite de Codul civil, şi anume dreptul de uzufruct legal al părinţilor asupra bunurilor copiilor, dreptul soţului asupra bunurilor dotale şi dreptul vaduvei fără avere la moştenirea bărbatului ei.

ART. 519

Uzufructul se poate stabili sau pur, sau cu termen, sau cu condiţie.

ART. 520

Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile şi imobile.

Secţiunea I

Despre drepturile uzufructuarului

ART. 521

Uzufructuarul are drept de a se bucura de tot felul de fructe ce poate produce obiectul asupra căruia are uzufruct, fie naturale, fie industriale, fie civile.

ART. 522

Fructele naturale sunt acelea ce pământul produce de la sine; producţia şi prăsilă (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin cultura.

ART. 523

Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor; arendele intră în clasa fructelor civile.

ART. 524

Fructele naturale şi industriale, neculese în momentul când se deschide dreptul de uzufruct, sunt ale uzufructuarului. Acelea ce se găsesc în aceeaşi stare când se sfârşeşte dreptul de uzufruct sunt ale proprietarului, fără de a putea pretinde unul de la altul desbagubire pentru cheltuielile urmate pentru arături şi semanaturi. Drepturile colonului partiar*) ce vor fi existat la începutul sau la finele uzufructului nu pot fi vătămate de dispoziţia precedenta.

-------------

*) Dijmas.

ART. 525

Fructele civile se socotesc dobândite zi cu zi, şi se cuvin uzufructuarului, în proporţie cu durata uzufructului sau. Aceasta regula se aplică la arenzi şi la chiriile caselor şi alte fructe civile.

ART. 526

Dacă uzufructul cuprinde lucruri cu care nu se poate cineva servi fără a le consuma, precum bani, grane, băuturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu îndatorire de a le înapoia în aceeaşi cantitate, calitate şi valoare, sau preţul, la sfârşitul uzufructului.

ART. 527

Uzufructul unei rente pe viaţa da uzufructuarului, pe durata uzufructului sau, dreptul de a percepe veniturile, fără de a fi obligat la nici un fel de restituire.

ART. 528

Dacă uzufructul cuprinde lucruri care, fără a se consuma îndată, se strica după o vreme prin întrebuinţarea lor, precum rufele, mobilele casei, uzufructuarul are dreptul de a se sluji de dansele pentru întrebuinţarea la care ele sunt destinate, şi nu este obligat de a le înapoia la sfârşitul uzufructului decât în starea ce se vor afla, însă nestricate din dol sau culpa.

ART. 529

Dacă uzufructul cuprinde păduri destinate de proprietarul lor la tăieri periodice, uzufructuarul este dator a păstra ordinea şi câtimea tăierii, în conformitate cu regulile stabilite de proprietar, sau cu uzul locului, fără a putea pretinde vreo despăgubire nici uzufructuarul, nici moştenitorii săi, pentru părţile lăsate netăiate în timpul uzufructului sau.

Arborii care se pot scoate dintr-un seminariu de pomi*), fără degradarea acestuia nu vor face parte din uzufruct decât cu îndatorire, pentru uzufructuar, de a se conforma obiceiului local în privirea înlocuirii lor.

----------------

*) Pepiniere.

----------------

1. A se vedea art. 41 din Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar.

2. A se vedea şi:

- Codul silvic - Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996 - publicat în Monitorul Oficial nr. 93 din 8 mai 1996;

- Legea nr. 4/1972 privind gospodărirea pădurilor aflate în administrarea directa a comunelor - Buletinul Oficial nr. 42 din 24 aprilie 1972.

ART. 530

Uzufructuarul se mai bucură, conformându-se cu epocile şi uzul vechi al proprietarului, de părţile de păduri înalte care au fost puse în tăiere regulata, sau ca aceste tăieri se fac periodic pe o întindere de pământ determinată, sau se fac numai de o catime oarecare de arbori aleşi pe toată suprafaţa domeniului.

----------------

A se vedea nota de la art. 529.

ART. 531

În toate celelalte cazuri, uzufructuarul nu se poate atinge de arbori înalţi; va putea însă întrebuinţa, spre a face reparaţiile la care este obligat, arborii dezradacinati sau sfaramati din accidente; poate chiar tăia pentru acest sfârşit arborii trebuinciosi, cu îndatorire însă a constata în fiinţa proprietarului aceasta trebuinţă.

ART. 532

Uzufructuarul poate lua din păduri araci pentru vii, poate asemenea lua de pe pomi producte anuale sau periodice, însă toate acestea după obiceiul locului şi al proprietarului.

---------------

A se vedea nota de la art. 529.

ART. 533

Pomii roditori care se usucă şi chiar acei ce sunt dezradacinati sau daramati din accidente se cuvin uzufructuarului, cu îndatorire de a-i înlocui prin alţii.

ART. 534

Uzufructuarul se poate bucura el însuşi, sau închiria altuia, sau ceda exerciţiul dreptului sau. De va închiria, urmează a se conforma pentru epocile când se preinnoiesc contractele şi pentru durata lor, regulile întocmite pentru bărbat, în privinţa averii femeii sale la titlul Despre contractul de căsătorie.

---------------

1. Dispoziţiile din titlu "Despre contractul de căsătorie", la care se referă art. 534, sunt art. 1268 şi 1269 Cod civil, în prezent abrogate prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice - Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, cu modificările ulterioare.

2. Cu privire la închirierea suprafeţelor de locuit a se vedea şi Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi - Buletinul Oficial nr. 47 din 31 martie 1973, republicată în Buletinul Oficial nr. 122 din 31 decembrie 1980.

ART. 535

Uzufructuarul se foloseşte de adăugirile făcute prin aluviune la obiectul asupra căruia are uzufruct.

ART. 536

El se foloseşte de drepturile de servitute şi în genere de toate drepturile de care se poate folosi proprietarul, şi se foloseşte întocmai ca însuşi proprietarul.

ART. 537

Uzufructuarul se foloseşte asemenea întocmai ca proprietarul de minele, pietrariile şi nisipurile ce sunt în exploatare la deschiderea dreptului de uzufruct.

Dacă însă se atinge de o exploatare, care nu s-ar putea face fără o concesiune, uzufructuarul nu se va putea bucura de ea fără a dobândi mai întâi învoirea guvernului.

---------------

Dispoziţiile art. 537 nu mai sunt aplicabile întrucât, potrivit art. 135 din Constituţie, bogăţiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

ART. 538

Uzufructuarul n-are nici un drept asupra minelor şi pietrariilor nedeschise încă, nici asupra nisipurilor a căror exploatare nu e încă începută nici asupra comorii care s-ar putea găsi în cursul uzufructului sau.

ART. 539

Proprietarul nu poate prin faptul sau nici cu orice chip vatămă drepturile uzufructuarului.

Uzufructuarul nu poate, la încetarea uzufructului, cere vreo despăgubire pentru îmbunătăţirile ce ar pretinde ca a făcut, chiar când print-insele ar fi sporit valoarea lucrului. El sau moştenitorii săi pot însă ridică oglinzi, tablouri şi alte ornamente, pe care le-ar fi aşezat, cu îndatorire de a restabili localul în starea ce a fost mai înainte.

Secţiunea II

Despre obligaţiile uzufructuarului

ART. 540

Uzufructuarul ia lucrurile în starea în care se află; el însă nu poate intra în folosinţa lor decât după ce va face în prezenta proprietarului, sau după ce-l va chema formal, inventarul lucrurilor mişcătoare şi constatarea stării în care se vor afla cele nemişcătoare, supuse uzufructului.

ART. 541

Este dator a da cauţiune ca se va folosi ca un bun părinte de familie, de nu va fi scutit prin actul constitutiv al uzufructului; cu toate acestea tatii, mamele ce vor avea uzufructul legal al averii copiilor lor, vânzătorul sau donatorul care şi-au rezervat uzufructul, nu sunt obligaţi a da cauţiune.

----------------

Prin abrogarea art. 338 Cod civil, dreptul de uzufruct legal al părţilor asupra bunurilor copiilor a fost desfiinţat.

ART. 542

Dacă uzufructuarul nu găseşte cauţiune, nemiscatoarele se dau cu arenda, sumele de bani cuprinse în uzufruct se pun la dobânda, productele se vând şi preţul lor se pune asemenea la dobânda; dobânzile acestor sume şi preţul arendelor se cuvin uzufructuarului.

ART. 543

În lipsa de cauţiune din partea uzufructuarului, proprietarul poate cere ca mobilele supuse periciunii prin întrebuinţare sa se vândă spre a se pune preţul la dobânda, şi uzufructuarul se foloseşte de dobânzi în cursul uzufructului; cu toate acestea uzufructuarul va putea cere şi judecătorii vor putea ordona, după împrejurări, ca o parte din lucrurile mişcătoare necesare pentru propriile sale trebuinţe sa i se lase sub simpla sa depunere de jurământ şi cu îndatorire de a le preda la curmarea uzufructului.

ART. 544

Întârzierea de a da cauţiune nu ridică uzufructuarului dreptul de a se folosi de fructele la care el avea drept; ele i se cuvin din momentul de când s-a deschis uzufructul.

ART. 545

Uzufructuarul nu este obligat decât la reparaţiile de întreţinere. Reparaţiile cele mari rămân în sarcina proprietarului, afara numai dacă acestea s-ar fi cauzat din lipsa reparaţiilor de întreţinere de la deschiderea uzufructului, în care caz uzufructuarul este obligat a le face şi pe acestea.

ART. 546

Reparaţiile cele mari sunt acele ale zidurilor celor mari şi ale boltelor, restabilirea grinzilor şi acoperişului întreg, acelea ale zagazelor şi ale zidurilor de sprijinire şi de împrejmuire în total; toate celelalte reparaţii sunt de întreţinere.

ART. 547

Nici proprietarul, nici uzufructuarul nu sunt obligaţi a recladi ceea ce a căzut de vechime sau s-a distruit*) fortuit.

-----------------

*) Distrus.

ART. 548

Uzufructuarul este obligat, în cursul folosinţei sale, la toate sarcinile anuale ale fondului, precum contribuţiile şi altele ce după obicei sunt considerate ca sarcini ale fructelor.

ART. 549

În privinţa sarcinilor ce pot fi impuse pe proprietate, în cursul uzufructului, proprietarul şi uzufructuarul contribuie după modul următor: proprietarul este obligat a le plati şi uzufructuarul a-i răspunde dobânzile, iar dacă uzufructuarul le-a plătit, el are dreptul de a cere capetele*) plătite de la proprietar, la expirarea uzufructului.

--------------

*) Capitalul.

ART. 550

Acel ce câştigă cu titlul gratuit un uzufruct universal, sau cu titlu universal, este dator a achita în proporţie cu folosinţa sa şi fără nici un drept de repetitiune, legatele, pensiile alimentare şi veniturile rentelor perpetue sau pe viaţa care privesc asupra patrimoniului.

ART. 551

Uzufructuarul cu titlu particular nu se obligă la plata datoriilor pentru care fondul este ipotecat şi, de va fi silit sa le plătească, are acţiune în contra proprietarului.

ART. 552

Uzufructuarul fie universal, fie cu titlu universal, trebuie sa contribuie împreună cu proprietarul la plata datoriilor după cum urmează: se pretuieste valoarea fondului supus uzufructului, se defige*) în urma câtimea cu care urmează a contribui la plata datoriilor în proporţie cu valoarea zisului fond. Dacă uzufructuarul voieşte sa avanseze suma pentru care trebuie fondul sa contribuie, capitalul i se înapoiază la sfârşitul uzufructului fără nici o dobândă. Iar de nu va voi uzufructuarul a face acest avans, proprietarul poate, după a sa voinţa, sau sa plătească dânsul acea suma, şi atunci uzuafructuarul ii plăteşte dobânzile în tot cursul uzufructului, sau sa pună în vânzare o parte din averea supusă uzufructului până se va dobândi un preţ analog sumei datorite.

----------------

*) Se stabileşte.

ART. 553

Uzufructuarul e dator a plati numai cheltuielile proceselor ce privesc folosinţa şi celelalte condamnatiuni la care procesele arătate pot da naştere.

ART. 554

Dacă în cursul uzufructului, o ă treia persoana face vreo uzurpare asupra fondului, sau vreo alta încercare spre a calca drepturile proprietarului, uzufructuarul este ţinut a-l denunţă proprietarului, căci la din contra uzufructuarul rămâne răspunzător pentru toate daunele ce ar putea rezulta pentru proprietar, precum ar fi răspunzător pentru orice stricaciune s-ar face de el însuşi.

ART. 555

Dacă uzufructul are de obiect un animal şi dacă acesta va pieri fără culpa uzufructuarului, el nu este obligat a da proprietarului alt animal în loc, nici de a-i plati preţul.

ART. 556

Dacă turma pe care un uzufruct a fost constituit, din întâmplare sau din boala, va pieri cu totul şi fără culpa uzufructuarului, acesta nu este obligat decât a-i da seama de piei sau de valoarea lor.

Dacă turma nu va pieri cu totul, uzufructuarul este dator de a înlocui numărul vitelor pierdute, prin viţele ce da sporul.

Secţiunea III

Despre stingerea uzufructului

ART. 557

Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului, prin expirarea termenului pentru care uzufructul a fost acordat, prin consolidarea sau întrunirea asupra aceleiaşi persoane a ambelor calităţi de proprietar şi de uzufructuar;

prin neuzul dreptului de uzufruct în decurs de 30 de ani;

prin totală desfiinţare a lucrului asupra cărui uzufructul era constituit.

ART. 558

Uzufructul poate înceta asemenea prin abuzul ce face uzufructuarul de folosinţa sa, sau aducând stricăciuni fondului, sau lasandu-l sa se degradeze din lipsa de întreţinere. Creditorii uzufructuarului pot interveni în contestaţiile pornite în contra-i pentru conservarea drepturilor lor; ei pot propune repararea degradărilor făcute şi a da garanţii pentru viitor.

Judecătorii pot, după gravitatea împrejurărilor, sau a hotărî stingerea uzufructului, sau a lăsa pe proprietar sa se bucure de fructele obiectului supus la uzufruct, cu îndatorire de a plati pe fiecare an uzufructuarului sau celor ce prezintă drepturile sale o sumă hotărâtă până în ziua când uzufructul urma sa înceteze.

ART. 559

Uzufructul care nu e acordat particularilor nu poate trece peste 30 de ani.

ART. 560

Uzufructul constituit până ce o altă persoana va ajunge la o vârstă hotărâtă, ţine până la acea epoca, chiar de ar muri zisa persoana înaintea vârstei hotărâte.

ART. 561

Vânzarea lucrului supus la uzufruct nu aduce nici o schimbare dreptului uzufructuarului; el continua a se folosi de uzufructul sau, de nu a renunţat la dânsul în mod formal.

ART. 562

Creditorii uzufructuarului pot sa ceara a se anula renunţarea făcută în paguba lor.

ART. 563

Dacă o parte numai a lucrului supus la uzufruct s-a distruit*), uzufructul se păstrează asupra părţii rămase.

---------------

*) Distrus.

ART. 564

De va fi uzufructul constituit numai asupra unei clădiri, şi aceasta clădire va arde sau se va distrui*) din alta întâmplare, sau se va darama de vechime, uzufructuarul nu va avea drept de a se folosi de pământul pe care a fost clădirea, nici de materialele rămase. Dacă uzufructul s-ar află constituit asupra unui domeniu din care făcea parte şi clădirea, uzufructuarul se va folosi de pământ.

---------------

*) Distruge.

CAP. 2

Despre uz şi abitatiune

ART. 565

Drepturile de uz şi de abitatiune se stabilesc şi se pierd în acelaşi chip ca şi uzufructul.

Vezi art. 49 - 50 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

ART. 566

Ca şi în cazul de uzufruct, nu se poate folosi cineva de aceste drepturi fără a da mai întâi cauţiune şi fără a face inventar.

--------------

Soţul supravieţuitor nu este obligat sa dea cauţiune pentru exercitarea dreptului de abitatiune ce i se cuvine în temeiul art. 4 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.

ART. 567

Uzuarul şi cel ce are dreptul de abitatiune trebuie sa se folosească de ele ca un bun părinte de familie.

ART. 568

Drepturile de uz şi de abitatiune se regulează prin titlul care le-a înfiinţat şi primesc după cuprinderea lui mai multă sau mai puţină întindere.

ART. 569

Dacă titlul nu se explică asupra întinderii acestor drepturi, ele se regulează precum urmează.

ART. 570

Cel ce are uzul unui loc nu poate pretinde mai multe fructe din acest loc decât se cuvine pentru trebuinţele sale şi ale familiei sale.

Poate pretinde şi pentru trebuinţele copiilor ce va avea în urma constituirii dreptului de uz.

ART. 571

Uzuarul nu poate ceda nici închiria dreptul sau altuia.

ART. 572

Cel ce are un drept de abitatiune pe o casă poate sedea intr-insa cu familia sa, chiar de n-ar fi fost insurat la epoca când i s-a dat acest drept.

Cel ce are dreptul de abitatiune poate închiria partea casei ce nu locuieşte.

-------------

În ce priveşte dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor, a se vedea art. 4 alin. 2 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor - Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, potrivit căruia soţul supravieţuitor nu va fi obligat sa dea cauţiunea prevăzută de art. 566 din Codul civil. Dreptul de abitatiune nu va putea fi cedat sau închiriat, chiar şi în cazul prevăzut de art. 572 alin. 2 Cod civil.

ART. 573

Dreptul de abitatiune nu poate fi nici cesionat, nici închiriat, afara de excepţia adusă la art. 572.

ART. 574

Dacă uzuarul absoarbe toate fructele fondului, sau dacă ocupă toată casa e dator sa facă cheltuielile de cultura, reparaţiile de întreţinere şi sa plătească contribuţiile ca şi uzufructuarul. Dacă nu ia decât o parte din fructe sau dacă nu ocupă decât o parte din casa, el contribuie în proporţie cu lucrul de care se foloseşte.

ART. 575

Uzul pădurilor se va regula prin legi particulare.

---------------

A se vedea nota de la art. 529.

Titlul IV

DESPRE SERVITUŢI

ART. 576

Servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt stăpân.

---------------

Vezi art. 49 - 50 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

ART. 577

Servituţile izvorăsc sau din situaţia naturală a locurilor, sau din obligaţia impusă de lege, sau din convenţia dintre proprietari.

CAP. 1

Despre servituţi ce se nasc din situaţia locurilor *)

------------------

*) Servituţile reglementate în acest capitol sunt în realitate un mod de determinare o însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept.

ART. 578

Locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireşte din locurile superioare, fără ca mâna omului sa fi contribuit la aceasta.

Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca sa oprească aceasta scurgere.

Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servituţii fondului inferior.

ART. 579

Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuinţare cu dânsul, fără însă a vătăma dreptul ce proprietarul fondului inferior are dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescripţie asupra acelui izvor.

---------------

A se vedea Legea nr. 8/1974 a apelor Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie 1974, cu modificările ulterioare.

ART. 580

În acest caz, prescripţia nu se poate dobândi decât prin o folosinţă neîntreruptă în timp de 30 de ani, socotiţi din ziua când proprietarul fondului inferior a făcut şi a săvârşit lucrări aparente destinate a înlesni trecerea şi scurgerea apei în proprietatea sa.

ART. 581

Proprietarul izvorului nu-i poate schimba cursul când izvorul da apa trebuincioasa locuitorilor unei comune unui sat sau unui catun.

--------------

A se vedea şi art. 135 alin. 4 al Constituţiei României.

ART. 582

Acela, a cărui proprietate este pe marginea unei ape curgătoare, afara de apele care sunt declarate dependente de domeniul public prin art. 476 la titlul Despre distinctiunea bunurilor, poate lua apa pentru irigatia proprietăţilor sale, fără însă a o abate de tot.

Acela prin al cărui fond trece apa o poate chiar întrebuinţa în toată întinderea prin care ar avea curgere, cu îndatorire numai a-i lasă cursul firesc la ieşirea din proprietatea sa.

--------------

A se vedea:

- Legea nr. 8/1974 a apelor - Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie 1974, cu modificările ulterioare;

- Nota de la art. 581.

ART. 583

De se ridică vreo contestaţie între proprietarii cărora aceste ape pot fi trebuincioase, tribunalele*), la darea hotărârii, sunt datoare sa caute a împăca interesul agriculturii cu respectul cuvenit proprietăţii, observând întotdeauna regulamentele particulare şi locale asupra curgerii şi uzului apelor.

----------------

*) Instanţele.

----------------

A se vedea:

- Notele de la art. 582;

- Legea nr. 7/1974 cu privire la realizarea, exploatarea, întreţinerea şi finanţarea amenajărilor de irigaţii şi a celorlalte lucrări de îmbunătăţiri funciare - Buletinul Oficial nr. 51 din 3 aprilie 1974, republicată în Buletinul Oficial nr. 62 din 14 iunie 1975.

ART. 584

Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumătate.

ART. 585

Tot proprietarul îşi poate îngrădi proprietatea, afara de excepţia ce se face la art. 616.

CAP. 2

Despre servituţile stabilite de lege *)

---------------

*) Servituţile reglementate în acest capitol sunt în realitate un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept.

ART. 586

Servituţile stabilite de lege au de obiect utilitatea publica, sau a comunelor, ori aceea a particularilor.

----------------

1. Cu privire la termenul "comuna" a se vedea Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii România - Buletinul Oficial nr. 17-18 din 17 februarie 1968, republicat în Buletinul Oficial nr. 163-165 din 20 decembrie 1968, cu modificările ulterioare.

2. Cu privire la art. 586 a se vedea şi:

- Art. 41 alin. 6 din Constituţia României;

- Legea nr. 18/1991 cu privire la fondul funciar - Monitorul Oficial nr. 37 din 20 februarie 1991;

- Legea nr. 7/1974 cu privire la realizarea, exploatarea, întreţinerea şi finanţarea amenajărilor de irigaţii şi a celorlate lucrări de îmbunătăţiri funciare - Buletinul Oficial nr. 51 din 3 aprilie 1974, republicată în Buletinul Oficial nr. 62 din 14 iunie 1975;

- Legea nr. 8/1974 a apelor - Buletinul Oficial nr. 52 din 4 aprilie 1974, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 13/1974 a drumurilor - Buletinul Oficial nr. 107 din 31 iulie 1974, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 37/1975 privind sistematizarea, proiectarea şi realizarea arterelor de circulaţie în localităţile urbane şi rurale - Buletinul Oficial nr. 123 din 26 noiembrie 1975, republicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 septembrie 1978;

- Legea nr. 43/1975 pentru stabilirea normelor privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor - Buletinul Oficial nr. 136 din 27 februarie 1975;

- Legea nr. 137 din 29 decembrie 1995 - Legea protecţiei mediului - publicata în Monitorul Oficial nr. 304 din 30 decembrie 1995;

- Legea nr. 8/1971 pentru organizarea, administrarea şi folosirea pajiştilor, loturilor zootehnice şi semincere, precum şi a staţiunilor comunale de monta - Buletinul Oficial nr. 51 din 29 aprilie 1971, cu modificările ulterioare;

- Decretul nr. 76/1950 pentru producerea, transportul, distribuţia şi vânzarea energiei electrice - Buletinul Oficial nr. 31 din martie 1950, cu modificările ulterioare;

- Decretul nr. 443/1972 privind navigaţia civilă - Buletinul Oficial nr. 132 din 23 noiembrie 1972, cu modificările ulterioare;

- Codul aerian - Decretul nr. 516, Buletinul Oficial nr. 56 din 30 decembrie 1953, cu modificările ulterioare.

ART. 587

Acele stabilite pentru utilitatea publica sau comunală au de obiect cararea sau poteca pe lângă marginea râurilor navigabile sau flotabile, construcţia sau reparaţia drumurilor, sau alte lucrări publice sau comunale.

Tot ce priveşte acest fel de servituţi se determină de către legile sau regulamentele particulare*).

------------------

*) Dispoziţii normative speciale.

------------------

A se vedea nota 2 de la art. 586.

ART. 588

Legea supune pe proprietari la osebite obligaţii unul către altul, fără chiar sa existe vreo convenţie între dânşii.

ART. 589

Parte din aceste obligaţii e regulata de către legile asupra poliţiei rurale.

Celelalte sunt relative la zidul sau la şanţul comun între vecini, la cazul când se poate înalta un contrazid, la privirea asupra proprietăţii vecinului, la scurgerea stresinilor, la drumul de trecere.

----------------

Legea asupra poliţiei rurale din 25 decembrie 1868, la care se referă art. 589, a fost abrogată prin Legea din 22 martie 1937 privitoare la organizarea şi încurajarea agriculturii.

Secţiunea I

Despre zidul şi şanţul comun

ART. 590

În oraşe şi la tara*), orice zid care serveşte de despartire între clădiri sau între curte şi grădină, şi între ograde la tara, se socoteşte comun, dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul.

----------------

*) A se vedea Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii România - Buletinul Oficial nr. 17 - 18 din 17 februarie 1968, republicată în Buletinul Oficial nr. 163 - 165 din 20 decembrie 1968, cu modificările ulterioare, încă în vigoare.

ART. 591

Este semn de necomunitate când culmea zidului este dreapta şi perpendiculara despre peretele de o parte, iar despre cealaltă parte înfăţişează un plan înclinat; în acest caz, zidul se presupune ca aparţine exclusiv proprietarului despre care există planul înclinat.

ART. 592

Reparaţia şi reclădirea zidului comun sunt în sarcina tuturor devalmasilor, şi în proporţie cu dreptul fiecăruia.

ART. 593

Cu toate acestea, fiecare coproprietar al unui zid comun poate fi aparat de a contribui la reparaţii şi recladiri, renunţând la dreptul sau, dacă însă zidul comun nu ar sprijini vreo clădire a sa.

ART. 594

Fiecare coproprietar poate sa zideasca în contra unui zid comun şi sa bage grinzi sau legături în toată grosimea zidului, lăsând 54 milimetri despre vecin, fără prejudiciul dreptului ce are vecinul ca sa scurteze acele grinzii până la jumătatea zidului, în caz când şi el ar voi a pună grinzi tot în acele locuri, sau a lipi un coş.

ART. 595

Orice coproprietar poate sa înalte zidul comun, dar e dator a face singur cheltuiala înălţării, reparaţiile de întreţinere pentru sarcina cauzată zidului comun în proporţie cu înălţimea.

ART. 596

Dacă zidul comun nu e în stare a purta greutatea înălţării, cel ce vrea să-l înalte e dator a-l face din întreg din temelie, cu cheltuiala sa, şi orice adaos în grosime să-l facă pe locul sau.

ART. 597

Vecinul care n-a contribuit la înălţare poate câştiga dreptul de comunitate, plătind cheltuiala pe jumătate, precum şi preţul pe jumătate al locului ce s-ar fi întrebuinţat pentru ingrosarea zidului.

ART. 598

Orice vecin al unui zid poate să-l facă comun, în parte sau tot, plătind stapanului zidului jumătatea din valoarea sa, sau jumătate din valoarea părţii ce vrea sa facă comuna, precum şi jumătate din valoarea locului pe care este cladit zidul.

ART. 599

Unul din vecini nu poate găuri zidul comun, nici sa alăture sau sa sprijine pe dânsul vreo lucrare, fără consimţământul celuilalt.

În caz de împotrivire, el nu poate face aceasta fără a regula mai întâi prin experţi mijloace necesare pentru ca acea lucrare sa nu vatame drepturile celuilalt.

ART. 600

Fiecare poate în oraşe şi suburbii a indatora pe vecinul sau, a contribui la clădirea şi repararea îngrădirii ce desparte casele, curţile şi grădinile lor; înălţimea îngrădirii se va hotărî după regulamentele particulare*), sau după obiceiul obştesc şi în lipsa de regulamente şi de obicei, înălţimea zidului va fi de cel puţin doi metri, socotindu-se şi coama.

---------------

*) Dispoziţii normative speciale.

ART. 601

Când se recladeste un zid comun sau o casă, toate servituţile active şi pasive se perpetua în privirea noului zid sau a noii case, fără a se putea însă îngreuna, dacă reclădirea s-a făcut mai înainte de împlinirea prescripţiei.

ART. 602

Toate şanţurile între două proprietăţi se socotesc comune de nu va fi titlu sau semn contrariu.

ART. 603

Este semn de necomunitate când pământul e inaltat sau aruncat numai de o parte a şanţului.

ART. 604

Şanţul se socoteşte a fi exclusiv al acelui în partea căruia pământul e aruncat.

ART. 605

Şanţul comun trebuie întreţinut cu cheltuiala comuna.

ART. 606

Orice gard ce desparte două proprietăţi se socoteşte comun, afara dacă numai una singura din două proprietăţi va fi îngrădită, sau de nu va fi titlu sau posesiune îndestulătoare care sa constate din contra.

ART. 607

Nu e iertat a sadi arbori care cresc înalţi decât în departarea hotărâtă de regulamente particulare*) sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsa de regulamente şi obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia despartitoare a celor două proprietăţi pentru arborii înalţi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii.

----------------

*) Dispoziţii normative speciale.

ART. 608

Vecinul poate cere ca arborii şi gardurile vii puşi la o distanţă mai mica sa se scoată.

Acela pe a cărui proprietate se intind cracile arborilor vecinului poate să-l îndatoreze a le tăia.

Dacă rădăcinile se intind pe pământul sau are drept a le tăia singur.

ART. 609

Arborii ce se află în gardul comun sunt comuni ca şi gardul şi fiecare din ambii proprietari e în drept a cere să-i taie.

Secţiunea II

Despre distanţa şi lucrările intermediare cerute pentru oarecare construcţii

ART. 610

Cel ce face un put sau o privată lângă un zid comun sau nu; cel ce vrea sa cladeasca un cămin sau o vatră, o fierărie, un cuptor sau o sobă, să-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea sa puie lângă zid un magazin*) de sare, sau grămezi de materii corozive;

e indatorat sa lase departarea prescrisă de regulamente**) şi obiceiuri particulare asupra unor obiecte, sau sa facă lucrările prescrise de aceleaşi legi şi regulamente***) spre a nu aduce vătămare vecinului.

---------------

*) Depozit.

**) Dispoziţii normative speciale.

***) Dispoziţii normative speciale.

---------------

Cu privire la executarea construcţiilor, a se vedea:

- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, publicata în Monitorul Oficial nr. 165 din 7 august 1991;

- Legea nr. 37/1975 privind sistematizarea, proiectarea şi realizarea arterelor de circulaţie în localităţile urbane şi rurale - Buletinul Oficial nr. 82 din 6 septembrie 1978;

- Legea nr. 43/1975 pentru stabilirea normelor privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor - Buletinul Oficial nr. 136 din 27 decembrie 1975;

- Legea 13/1974 a drumurilor - Buletinul Oficial nr. 107 din 31 iulie 1974, cu modificările ulterioare;

- Decretul nr. 102/1975 privind aprobarea amplasări şi executării construcţiilor de orice fel în zona funcţională turistică a litoralului românesc al Marii Negre - Buletinul Oficial nr. 90 din 11 august 1975.